CU DEFICIENȚE DE VEDERE
Youtube
Facebook
imprimare
TRIBUNA: Cum vă simţiţi în funcţia de Preşedinte al Curţii de Conturi, după ce mai mulţi ani aţi fost implicat în politică?
SERAFIM URECHEAN: Îmi îndeplinesc obligaţiunile care mi le-a delegat Parlamentul Republicii Moldova, atunci cînd am fost ales în funcţia de Preşedinte a Curţii de Conturi. În toate funcţiile în care am activat pînă în prezent m-am simţit normal, pentru că întotdeauna am lucrat cu suflet, cu devotament. Nu am lucrat dublu, lucrez dintr-odată pe curat, de aceea mă simt destul de normal.
T: Se implică politicienii în activitatea Curţii de Conturi? Cum combateţi aceste încercări, dacă ele există?
S.U.: Eu cred că prima sarcină a lui Urechean, venit în funcţia de Preşedinte al Curţii de Conturi, a fost crearea unor condiţii ca politicul să nu poată niciodată să se implice în activitatea instituţiei pe care o conduc. Este bine ştiut că, pînă în anul 2011, Curtea de Conturi a fost de fapt o măciucă de răfuială politică a celor care erau la guvernare cu oponenţii politici. Am avut de suferit şi eu. Am fost cam de 50 de ori la procuratură, în instanţele de judecată, deoarece un raport de audit privind activitatea Primăriei a fost falsificat la indicaţia fostului Preşedinte al ţării, Vladimir Voronin. Era înainte de alegeri şi Urechean trebuia pus la punct. De aceea, după preluarea funcţiei, mi-am dat cuvîntul că voi exclude implicarea politicului sau a altor interese în activitatea Curţii de Conturi. Iată a trecut un an de zile şi recunosc cu toată responsabilitatea că nu au fost nici un fel de încercări din partea factorilor de decizie sau de conducere din Republica Moldova de a se implica în activitatea sau în hotărîrile pe care le adoptă Curtea. Practica care a fost în trecut, cînd se dădeau indicaţii de la tovarăşi ca oponenţii să fie distruşi, a fost exclusă. Nici nu încearcă, deoarece toţi ştiu că cu Urechean aşa variante nu merg.
T: Care au fost cele mai grave probleme cu care V-aţi confruntat atunci cînd aţi preluat funcţia?
S.U.: Nu se rezolvă problemele într-o zi. Dar, sigur că au fost probleme legate de eliminarea sindromului de frică faţă de conducerea Curţii de Conturi, depăşirea acelei autoizolări a Preşedintelui Curţii de Conturi faţă de angajaţi. Foarte mulţi au intrat în acest cabinet pentru prima oară după ce am venit eu în funcţia de Preşedinte şi chiar mă întrebau cu foarte mare mirare: Da ce se poate de intrat la Preşedintele Curţii de Conturi? Eu cred că nu poate să fie într-un colectiv atît de mic o distanţă atît de mare între conducere şi auditori şi ceilalţi. Am găsit întregi secţii, direcţii fără nici un angajat, cu grave încălcări ale legislaţiei în vigoare. La secţia resurse umane - nimeni, la secţia relaţii cu publicul - nimeni, la secţia relaţii internaţionale - aproape nimeni. Oamenii nu cunoşteau ce fel de instituţie este această Curte de Conturi. Sarcina mea a fost ca activitatea instituţiei, în termeni foarte reduşi, să devină transparentă. Acum la toate şedinţele sînt reprezentanţi ai mass-media. Împreună cu colegii mei, voi face totul ca fiecare cetăţean, care este interesat, să ştie cum sînt folosiţi banii publici, plătiţi de oameni ca şi impozite. Pentru noi transparenţa este foarte importantă, la fel ca şi excluderea cazurilor cînd se efectuau rapoarte de audit la comandă. De asemenea, punem accent pe selectarea cadrelor în bază de profesionalism şi exclusiv prin concurs. Pe mine nu mă interesează de ce culoare este pisica, ci doar dacă ea prinde şoareci, fiindcă să lucrezi auditor nu este atît de uşor.
T: Nu vă este dor de politică?
S.U.: V-am zis de la bun început că, în general, toată viaţa mea am fost independent. În primul Parlament am votat independenţa statului. Chiar dacă eram membru al unei fracţiuni parlamentare, am fost ales în calitate de candidat independent. Tot în calitate de candidat independent am candidat la funcţia de Primar General al capitalei în 1999, fiind ales cu 92%. La fel a fost şi în 2003, cînd am acumulat 54%.
Am fost determinat să vin în politică de nedreptăţile care erau făcute de PCRM în perioada de aflare la guvernare. Atunci, pentru a împiedica ascensiunea candidaţilor independenţi şi a mea personal, comuniştii au operat nişte modificări la legislaţie. În rezultat, circa 300 de primari din republică, care au fost aleşi ca şi independenţi, s-au adresat la mine şi noi am format Alianţa Independenţilor din Republica Moldova. Cînd comuniştii au văzut că noi am găsit o altă formulă, au anulat modificările operate la legislaţie în 2003 şi eu am putut din nou candida ca şi independent. Dar, oricum, atunci eu am venit în politică. După toate maltratările, torturile la care au fost supuşi mai mulţi angajaţi din Primărie, eu mi-am asumat responsabilitatea de a contribui la demolarea comunismului în Republica Moldova.
În 2005 am adus 34 de mandate democratice în Parlament, iar ce s-a întîmplat ulterior rămîne ca istorie. În 2007 i-am luat lui Voronin puterea în 21 de raioane din 32 cîte sînt în republică. Conducerea a 15 raioane a revenit reprezentanţilor AMN a cărui Preşedinte eram eu. În 2009 s-a întîmplat ceea ce i-am promis lui Voronin încă în 2001 - plecarea lui de la guvernare. Atunci Voronin nu a avut marea fericire de a mai găsi un vot pentru a mai rămîne încă pentru patru ani la guvernare. Adică acea manevră pe care a făcut-o Urechean atunci a fost finalul guvernării comuniştilor din Republica Moldova. Am făcut acest lucru conştient de anumite riscuri. Pe urmă AMN a fuzionat cu altă formaţiune politică şi foştii mei colegi din AIE m-au susţinut şi promovat la această funcţie. Am fost votat în Parlament şi, în calitatea mea de cetăţean care îşi iubeşte ţara, patria, îmi îndeplinesc acum obligaţiunile la Curtea de Conturi.
T: Nu vă pare rău că aţi fuzionat cu PLDM?
S.U.: Eu întotdeauna acţionez după formula - cîntăresc de 10 ori şi o dată tai. Mie nu îmi pare rău de ceea ce am făcut şi astăzi consider că am făcut totul corect şi ar fi o pildă foarte bună şi pentru acele partide care au rămas doar cu băţul de la drapel şi umblă cu el prin Chişinău cu fălcile umflate vorbind de prezenţa unor oarecare forţe politice. Moldova va fi în continuare guvernată de coaliţii şi e clar că trebuie să fie nu mai mult de 3-4 partide politice care să-şi asume responsabilitatea pentru actul guvernării. Dar cei care au 000,1%, ar fi bine să nu se facă de rîs, ci să se alinieze forţelor progresiste europene, mondiale etc.
T: Foştii Dvs. colegii vor să reanimeze AMN. Dumneavoastră ce părere aveţi? Le va reuşi acest lucru?
S.U.: AMN nu poate fi reanimat - este o iluzie. Foştii colegi pot crea un alt partid şi eu nu vreau să le zic nimic altceva decît să le doresc succese. Dar istoria AMN a avut o evoluţie destul de frumoasă şi un final aranjat frumos. S-a născut frumos şi a fost dizolvată foarte frumos. De aceea, despre reanimare nici nu poate fi vorba. Sînt doar nişte iluzii a unor foşti colegii de-ai mei.
T: Dacă vi s-ar propune să reveniţi în politică, aţi accepta acest lucru? În ce formulă?
S.U.: Eu nu aş da un răspuns final la această întrebare - pot fi posibile, în viitorul apropiat şi mai îndepărtat, diferite evoluţii. Eu nu pot azi cu fermitate să spun că este imposibilă revenirea într-o formulă sau alta, dar să zicem că sînt bolnav de acest lucru şi stau şi mă gîndesc numai la aceasta, tot nu ar fi corect. Acum reprezint instituţia supremă de control financiar în stat - este o activitate foarte interesantă atît în plan naţional, cît şi internaţional. Lucru pe care îl îndeplinesc acum în numele cetăţenilor Republicii Moldova este util pentru că pînă nu demult oamenii nici nu prea ştiau ce înseamnă Curtea de Conturi, iar acum cunosc tot mai mult şi mai mult. Această instituţie este într-o evoluţie pozitivă, atît în plan naţional, cît şi internaţional. Activitatea noastră este absolut democratică în cadrul legii şi datoria mea este ca, în acea perioadă în care activez în cadrul Curţii de Conturi în calitate de Preşedinte, să formez o echipă bine instruită, bine şcolarizată, bine pregătită, ca fiecare membru al ei să fie mîndru, atunci cînd va spune unde lucrează.
T: Dacă aţi întoarce timpul înapoi, ce nu aţi face?
S.U.: Nu m-aş duce de la Primăria Chişinăului, fiindcă eram ales pînă în 2007. Am plecat în 2005 pentru a-mi îndeplini misiunea de a demola comunismul în Republica Moldova. Misiunea am îndeplinit-o, dar mi-au rămas foarte multe angajamente faţă de Chişinău. Mi-a rămas şi linia de troleibus la Stăuceni, linia de troleibus la Sîngera, rîul Bîc - zonă de odihnă. Mi-a mai rămas de făcut gardul istoric de la Complexul Catedralei Naşterea Domnului. Mi-au rămas foarte multe planuri care trebuiau aplicate în viaţă. Dar lucrurile se schimbă. Vom trăi şi vom vedea.
T: Povestiţi-ne despre familia Dvs.
S.U.: Sînt un bunel şi un tată fericit. Mă bucur de cei doi nepoţei care sînt pentru mine punctul forte în viaţa mea. Fiecare în familie îşi îndeplineşte obligaţiunile sale. Cu părere de bine pentru societate şi cu părere de rău poate pentru cei apropiaţi, în timp am acordat prea puţină atenţie familiei mele. Dar întotdeauna familia mi-a creat condiţii pentru ca eu să pot activa în toate funcţiile deţinute - şi în cea de secretar a Comitetului raional de partid, şi de conducător al staff-ului de construcţie a Uzinei de zahăr din Briceni, şi în calitate de Preşedinte a Executivului din Anenii Noi, şi în calitate de Primar general 11 ani, şi în activitatea mea din Parlament. Ei întotdeauna mi-au creat condiţii ca să-mi exercit obligaţiunile. Dar le-am acordat puţină atenţie. O singură dată am fost la mare cu fiica şi fiul - la Sergheievca. De azi înainte o să acord poate mai multă atenţie nepoţilor, cu toate că sînt departe. Vor veni în vacanţă şi le voi acorda o atenţie mai mare. Să-i mulţumim lui Dumnezeu de ceea ce avem şi să contribuim la îmbunătăţirea calităţii vieţii în Republica Moldova.
T: Ce vă place să faceţi în timpul liber?
S.U.: Eu vreau să-mi daţi altă întrebare: da am eu timp liber? Nu ştiu de ce toată activitatea mea este legată de serviciu. Sîmbăta, duminica, de sărbători eram la Primărie. Şi la Curtea de Conturi este exact la fel. Avem de studiat multe materiale, eu nu pot fi superficial atunci cînd dăm aprecieri unui teritoriu sau unui minister. Mie îmi place să intru în esenţă, de aceea studiez minuţios toate materialele şi este probabil o deprindere (nu zic că e cea mai bună) ca să nu mă pot odihni. Încă nu a fost în viaţa mea o zi ca eu să stau acasă, să nu mă duc la lucru. Ţin minte că o dată, cînd lucram la Anenii Noi, am obosit tare şi am venit acasă la ora 17 sau 18. S-a adunat toată familia şi toţi mă întrebau: Ce te-au eliberat de la lucru? Aşa că Urechean nu are timp liber.
T: Vă mulţumim pentru interviu şi vă urăm multă sănătate.
Oxana Mititelu
